Un băieţel şi o fetiţă mergeau la aceeaşi şcoală şi cu timpul au devenit prieteni. În fiecare zi ei stăteau împreună şi îşi mâncau sandvişurile şi au descoperit faptul că amândoi îşi aduceau în fiecare zi sandvişuri cu pui. Acest lucru s-a repetat până în când crescând mai mari, el descoperă că sandvişul ei nu mai era cu pui şi exclamă:
– Hei, cum se face că nu mai mănânci pui, nu-ţi mai place puiul?
– Îmi place foarte mult, însă a trebuit să mă opresc să mai mănânc.
– De ce? întrebă el.
Ea arată către poala ei şi spuse:
– Pentru că au început să-mi crească mici pene aici jos…
– Lasă-mă să văd, spuse el.
– Bine, zise ea, şi îşi ridică fustiţa.
El se uită şi spuse:
– Ai dreptate! Mai bine nu mai mănânci sandvişuri cu pui.
El a continuat să-şi mănânce sandvişurile sale cu pui până într-o zi când şi-a adus unul cu unt de arahide. Acesta îi spune fetiţei:
– A trebuit să mă opresc din mâncat sandvişuri cu pui, au început să-mi crească şi mie mici pene acolo jos.
Ea îl întreabă dacă poate să vadă şi ea iar el îşi trase pantaloni jos. Ea exclamă:
– Vai dragul meu, este prea târziu pentru tine! Ţie deja ţi-au crescut gâtul şi mărgelele!