Într-o dimineață de toamnă, în timp ce sorbea o cafea în biroul ei din centrul Bucureștiului, o invitație neașteptată a apărut în cutia poștală electronică. O fundație privată o invita la o gală caritabilă, în calitate de consultant financiar. Nu mai auzise de acea fundație, dar numele președintelui i-a atras atenția: Dumitru Radu. Un nume care, deși comun, îi provoca o ciudată neliniște.
Seara galei, a îmbrăcat o rochie simplă, elegantă, și a pășit cu inima strânsă în sala decorată cu lumini calde. O orchestră cânta în surdină, iar printre oameni îmbrăcați impecabil, ochii i s-au oprit pe un chip. El. Îmbătrânit puțin, dar inconfundabil.
Privirile lor s-au întâlnit pentru o clipă. El a tresărit, dar a păstrat aceeași expresie calmă. S-a apropiat și i-a spus încet, cu o voce care i-a făcut pielea de găină:
— Niciodată n-am crezut că o să te revăd.
Ea a rămas fără cuvinte. Toate amintirile, rușinea, întrebările, au năvălit peste ea dintr-o dată.
— De ce ai făcut asta? a întrebat ea, abia stăpânindu-și vocea.
Bărbatul a zâmbit trist.
— În noaptea aceea… ai semănat cu cineva pe care l-am pierdut. Soția mea murise cu o lună înainte. Tu ai fost… o rătăcire. Dar dimineața, când te-am văzut dormind, am știut că nu pot pleca fără să las ceva care să-ți schimbe viața.
Ea a încremenit.
— Ai crezut că banii pot șterge asta?
— Nu, a spus el. Am crezut că poate te vor salva. Că vei face ceva bun cu ei.
Tăcerea dintre ei a fost grea, dar nu ostilă. Într-un fel ciudat, simțea că o parte din sufletul ei se liniștea.
Mai târziu, în timpul discursului de la gală, Dumitru a vorbit despre fundația lui, creată pentru a sprijini tinerii fără posibilități care voiau să studieze. Cuvintele lui i-au ajuns direct la inimă. La final, s-a apropiat de ea din nou și i-a spus:
— Dacă vrei, poți să vii să lucrezi cu noi. Știu că ai trecut prin foc ca să ajungi unde ești. Poate împreună putem ajuta alți tineri să nu mai trăiască aceleași greutăți.
A acceptat fără ezitare.
În lunile care au urmat, au lucrat împreună, iar între ei s-a legat o prietenie sinceră, curată, fără umbrele trecutului. Ea a aflat, în timp, că banii aceia nu fuseseră un capriciu, ci parte dintr-o promisiune pe care o făcuse cândva soției sale: să schimbe viața unui tânăr necunoscut.
După un an, fundația lor a reușit să ofere burse pentru zeci de studenți din sate și orașe mici. Într-o zi, privind o tânără care își ridica diploma cu lacrimi în ochi, ea a înțeles în sfârșit de ce primise acel milion. Nu fusese o plată pentru o noapte, ci începutul unei noi vieți.
Zâmbind, a șoptit pentru ea însăși:
— Poate că destinul nu te cumpără. Poate doar te împinge acolo unde trebuia să ajungi.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.