— „De ce?”
Cuvântul, deși abia șoptit, a sunat mai puternic decât o sirenă. Toți angajații s-au întors uimiți către ea.
Ochii lui Sergei s-au umplut și mai mult de lacrimi. S-a ridicat greu, ca un om care purta în spate ani de vină.
— Pentru că… te-am pierdut și nu am avut curajul să lupt.
Alia și-a retras mâinile cu gesturi lente, iar în ochii ei adânci, deși obosiți, ardea o lumină.
— Toți m-au uitat, Sergei. Lumea, prietenii, colegii. Tu…
Vocea i s-a frânt. Pentru prima oară după atâta timp, chipul i s-a înroșit, dar nu de rușine, ci de viață.
Într-un colț, femeia de la casierie și-a dus mâna la gură, uluită. Ofițerul de credite care glumea pe seama Aleptinei s-a retras tăcut, simțindu-se mic.
— N-am știut ce s-a întâmplat cu tine… — a rostit Sergei cu glasul tremurând. — Când am auzit despre incendiu, era deja prea târziu. Am căutat, dar nu te-am găsit. Nimeni nu știa unde ai dispărut.
Alia a tăcut.
— Am venit azi pentru audit. Nici nu știam că ești aici. Când te-am văzut…
A făcut un pas înapoi.
— Te rog, dă-mi voie să te ajut. Măcar acum.
Dar ea a clătinat din cap.
— N-am nevoie de milă, Sergei. M-am ridicat singură. Nu sunt Alia cea de atunci. Sunt altceva.
Pentru prima oară, a privit în jurul ei. Erau oameni care o ascultau. Nu pentru că era o curiozitate, ci pentru că o vedeau, cu adevărat, pentru prima dată.
— Poate că nu mai am vocea din trecut… dar pot picta din nou.
A scos din geantă o pânză mică. Pictase banca, în zori. Cu lumina strecurându-se prin ușile din sticlă, cu oamenii în mișcare, cu ea în colț, discretă.
— Asta sunt eu acum.
Șeful sucursalei s-a apropiat.
— Dacă îmi permiteți… putem agăța această pictură chiar în holul principal.
Toți au aprobat. Sergei a zâmbit.
— Te-am pierdut o dată. Nu vreau să te mai pierd.
Alia l-a privit. Un zâmbet abia schițat i-a înflorit pe chip.
— Poate că acum, în sfârșit, încep din nou. Dar în felul meu.
Și în acea zi, între podelele lustruite și mânerele de alamă, într-un colț de bancă unde nu se uită nimeni de obicei, o femeie renăștea. Iar toți au văzut-o. Și nu au mai uitat-o niciodată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.