O tânără domnișoară de la televiziune, a auzit că la o stână, este un cioban tare vrednic.
Așa că a făcut delegație pe două zile și i-a trimis un fax lui Gheorghe s-o aștepte la gară. Gheorghe o așteaptă la gară, și dă-i către stână.
Nu trec cinci minute și Gheorghe aruncă desagii, o trânteşte pe domniţă la pământ și-o duce pe cele mai înalte culmi.
Apoi se ridică, ia desagii și dă-i ‘nainte. O mai lasă cinci minute, iar o prinde, iar o duce. Şi tot asa până la stână, încât domniţa trimite un fax la redacție cum, că pentru reportaj are nevoie de cel puțin o săptămână ca să se documenteze ca lumea.
Când se lasă seara, Gheorghe ii zice să nu se supere, dar n-are decât un pat si-i musai să doarmă împreună. Dar trece noaptea și Gheorghe sforăia, nici că se întorcea pe altă parte. Dimineața, când se scoală și Gheorghe, tipa îl critica aspru:
– Păi bine măi Gheorghe, ieri pe drum nu m-ai lăsat nici să suflu, iar azi-noapte, când stam într-un pat, nici nu m-ai băgat în seamă!
– Auzi tu, pă mine dânsa mă deranja la umblat, nu la dormit!
