ROMÂNUL, AZI

Azi românul vietuieste, ca ‘nainte de Potop
Pentru rugă nu au vreme, pentru Domnul nu e loc
Si traieste-n nepasare, el, românul fericit.
Dumnezeu e doar un nume, anacronic definit !

Îsi botează inca pruncii, ca asa-i demult lăsat
Se cunună in biserici, că si-ai lor s-au cununat,
Îsi imbalsameaza mortii mai ceva ca egiptenii.
Chefuind la parastase, dupa câteva ectenii !

Vai de tine, slugă oarbă, ce-ai uitat cerescul Crez
Care porti pecetea sfânta, pusă-n taină la botez.
Dar nu poti a crede simplu, cum crezut-a neamul tău
În Prea Sfânta Născatoare si Prea Bunul Dumnezeu

Nu ne mai plecăm genunchii, nu mai punem temelii
Să zidim din rugaciune, lui Hristos biserici vii.
Plâng strămosii si părintii in Biserica din Cer
Ai uitat de ei române, ai uitat de Lerui Ler!

Lerui Ler si flori de măr, doina si colindul sfânt
Care poartă-n vers pe Domnul, care-i graiul nostru sfânt
Am uitat ca ei, bunuții si părintii nostrii dragi
Īmpărteau primind colindul, mere rosii si colaci!

Am uitat ca ei, străbunii, mult si-au pretuit credinta
Si bunica purta mândră si tulpanul si catrinta
Se rugau cu simplitate, dar cu dragoste si plâns
Si cinsteau cu evlavie si pe Maica lui Iisus !

Am uitat ca Brâncoveanu a murit martir si sfânt
Si nu ne-a vândut credinta, nici vreo palmă de pămant
Pe butuci si-a lasat capul, fii săi murit-au toti
Nu si-au lepădat credinta, n-au slujit Înaltei Porti !

Au intemeiat biserici pentru neamul lor cel brav
Si Sfântul Stefan cel Mare,si Neagoe Basarab
Au lăsat drept mostenire nu doar Tara Româneasca
Ne-au lăsat credinta sfânta, ca pe veci să dăinuiasca !

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *