Era un adevărat zgârcit când venea vorba de a cheltui ceva. Iubea banii mai mult decât orice. Înainte să moară i-a spus nevestei sale: „Ascultă, când mor vreau să iei toţi banii şi să-i pui în coşciug cu mine. Vreau să-mi iau banii în viaţa de dincolo”. După care a pus-o să jure cu mâna pe inimă că se va ţine de cuvânt. Într-o zi omul a murit. A fost pus în coşciug, soţia lui stătea lângă el îmbrăcată doar în negru, alături de prietena ei cea mai bună. Când s-a terminat ceremonia, chiar înainte să închidă coşciugul, femeia ţipă: „Staţi puţin!” S-a apropiat de coşciug şi a pus în el o cutie de pantofi. Cioclu a închis sicriul şi a început să-l coboare în groapă. „Sper că nu eşti atât de nebună încât să-i fi pus banii în coşciug”, spuse prietena ei. „Ba da”, răspunse nevasta, i-am promis. Sunt un om credincios şi nu pot să mint. I-am promis că îi voi pune banii în coşciug alături de el. „Vrei să spui că ai pus fiecare banuţ din banii lui în coşciug?” „Evident. I-am strâns pe toţi, mutat în contul meu, şi i-am scris un cec”.
