– Mai Vasilica,ia da-mi bre imprumut si mie un chil de tuica pana ce-oi face si eu ceva si din recolta adunata.
– Ia, mai Gheroghe, ca doar suntem cei mai buni prieteni.
Ion, dupa cateva zile:
– Mai Vasilica, mai da-mi un chil de tuica, ma, ca inca nu am reusit s-o fac
pe-a me.
– Ia, ma Gheroghe, c-o s-o faci azi, mane si tu ca tot romanu.
Gheroghe dupa o saptamana venea spre poarta lui Vasilica care era la masa cu a lui Marie
Vasilica ii zice nevestei:
– Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Gheroghe si zice:
– Ziua buna, Marie !
– Ziua buna, Gheroghe.
– Apai, Vasilica unde-i ?
– Nu-i acasa, zice ea.
– No,pai eu am venit cu alte trei chile de tuica si cu inca o jumatate sa ne
cinstim ca-ntre pretini din tuica noua.
Daca Vasilica nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Gheroghe de … Maria.
Vasilica de sub pat aude, simte oarece si cugeta adanc:
Tu-i mama ei de treaba , Ce sa fac ? Pusca am, cartuse am, cureaua-i lata,
da’ nu-s acasa…..