O femeie tânără vine la preot şi se plânge că soţul o înşală.
Preotul îi spune:
– Nu cred una ca asta, el aşa om cumsecade…
– Da părinte, păi uite, am şi dovada
– şi scoate o pereche de chiloţi femeieşti.
– Bine, am să-l chem şi am să discut cu el.
Iar chiloţii i-a luat în semn de dovadă şi i-a pus în buzunar.
Ajunge el acasă, copilul cere nişte mărunţiş pentru îngheţată, și pentru că nu avea mărunt, preotul îi spune preotesei:
– Maria, ia din haina mea, că pare-se că aveam ceva mărunt.
Se duce Maria, bagă mâna în buzunarul hainei şi când acolo găseşte chiloţii, îi ia, se apropie de soţ şi-l sărută,
El nedumerit de cele întâmplate şi mai ales de reacţia ei, a amuţit, gândindu-se cum să-i explice neînţelegerea, iar ea:
– Nu ştiam, dragule, că mă iubeşti aşa tare, încât şi chiloţii mei îi porţi cu tine.